Postări

Uneori e nevoie să luăm o pauză… ca să ne regăsim...

Imagine
*** Uneori e nevoie să luăm o pauză… ca să ne regăsim... Câteodată simţim nevoia să ne desprindem de tot ce ne înconjoară şi să ne axăm doar pe noi şi pe sufletul nostru. Obosim… şi asta pentru că uneori alergăm mai tare decât ar trebui. Ajunşi în vârf nu mai putem păstra ritmul, dar nu din cauza oboselii, ci din cauza piedicilor care ni se tot pun. La un moment dat simţim că tot ce ne înconjoară e superficial, că relaţiile sunt doar de suprafaţă, zâmbetele pe care le primim sunt false, cuvintele spuse nu sunt adevărate. Privim în jur şi ne dăm seama că lumea nu e aşa cum ar trebui să fie… Şi atunci, trebuie să facem ceva. Eu cred cu tărie că un om puternic este un om care alege să își înfrunte destinul, chiar atunci când nu îl poate schimba. Cred că un om puternic e cel care alege să dea curs bătăilor inimii sale și nu teoriilor logice. Cred că un om puternic e cel care alege să riște, deși îi e teamă. Cred că un om puternic e cel care alege să devină mai bun, nu mai rău, în urma suf...

Azi, am stat de vorbă cu timpul.

Imagine
  „ Azi, am stat de vorbă cu timpul... L-am întrebat: ”De ce treci atât de repede? El mi-a răspuns: „Am venit în viața ta și pentru început te-am învățat să râzi, să fii fericit. Apoi te-am luat de mână și te-am purtat pe culmile cunoașterii... atunci te-am învățat să mă iubești și să nu mă irosești... am zburat mai sus și am râs împreună, am iubit împreună, am fost prieteni buni, până când, într-o zi, ai decis să mă împarți cu alți oameni... Bine, frumos, nimic greșit, dar ține-l pentru tine... Apoi ai început din nou să mă împarți cu lucruri materiale, uitând complet de tine... mai târziu ai rupt din nou bucăți din mine și le-ai dat copiilor... Bine și frumos, dar ține-l pentru tine. Din nou ai început să mă rupi în bucăți, muncind prea mult, ai ocupat timpul altora... ai încetat să îmi mai acorzi atenție și aproape că m-ai pierdut..., dar nu ai păstrat nimic pentru tine, deși știai că eram pe drumul cel bun și nu mai era cale de întoarcere. Sunt bătrân, sunt obosit, nu mai pot.....

Ziua persoanelor cu dizabilități...

Imagine
  Ziua persoanelor cu dizabilități... O zi în care mulți aleg să se plângă si să spună că au fost condamnați pe viață la suferință.. Eu în schimb aleg să fiu recunoscătoare pentru câte am reușit și reușesc zilnic să fac și nu ,nu mă mint când fac asta... Pentru că eu în primul rând imi voi autodemonstra că nimeni nu îți poate lua credința și ambiția atunci când îți dorești suficient de mult ceva... Dacă renunți la îndeplinirea unui vis doar pentru că nu este simplu sau pentru că ți-se spune că nimeni nu îți poate garanta materializarea sa,vei pierde tot pentru totdeauna...De asemenea dacă în locul culorilor vii din viața ta preferi nuanțele de gri orice urmă de putere te va părăsi ... Poate pare ciudat că scriu un text în această zi dar pentru mine dizabilitatea nu înseamnă o îngrădire în a trăi ... Asta pentru că știu de ce sunt capabilă cu ajutorul lui Dumnezeu Și eu una îmi iau angajamentul de a lupta până când voi reuși "imposibilul" așa cum îl numesc unii ... Dizabilit...

Corpul are nevoie de odihnă. Mintea are nevoie de liniște. Inima are nevoie de bucurie.

Imagine
Corpul are nevoie de odihnă. Mintea are nevoie de liniște. Inima are nevoie de bucurie. Lucrurile par să fie din ce în ce mai aglomerate în zilele noastre.Mai rapide, chiar.Se simte de parcă nu există nicio scăpare. Că suntem întotdeauna prinși cu ceva, sau „porniți”, chiar și când suntem în vacanță.Lumea se așteaptă la un răspuns instantaneu sau, cel puțin, poate apărea așa când lucrăm pentru noi înșine.Dar este lumea ocupată, sau mințile noastre sunt? Ei bine, cel mai esențial este că, corpul nostru are nevoie de odihnă, mintea de liniște și inima noastră are nevoie de bucurie. Este crucial să ne reamintim că trebuie să ne odihnim. Nu este o îngăduință; este esențial pentru bunăstarea noastră. Cu siguranță, nu ar trebui să ne simțim rău în a ne opri. Pentru că un lucru pe care îl aud foarte mult de la profesioniștii din industriile creative este îngrijorarea că, dacă se opresc, ar putea să lipsească sau să se simtă vinovați că nu fac nimic...

Nu este om pe lume

Nu este om pe lume Nu este dor sau clipă nedorită Nu este rană care n-a durut Nici inimă să nu cadă-n ispită Nici lacrimi -ochii, să nu fii văzut Nu este vis în care dragostea nu moare Sau gând fierbinte de a -nainta Erou ce are lumea la picioare Iubire care nu se va uita Nu este om pe lume care nu greșește Indiferent că viața la împins Nu este mamă care nu te mai dorește Ci doar un chip pierdut și nepermis Nu este trup umplut cu nestemate Pe care-l profanezi întâmplător Ci este faima care-n miez de noapte Te face să-i rămâi vieții dator Nu este mamă pustnică-n ogradă Sau în cerdacul ei clădit cu greu Să uite că de câțiva ani e pradă Acestui timp lăsat de Dumnezeu Că uneori cărările trecute Te-au îndreptat spre locul nepermis Iar ție om, cu gânduri abătute Credeai că totul este doar un vis

Conștiința îmi vibrează la cotele cele mai înalte în preajma frumosului

Conștiința îmi vibrează la cotele cele mai înalte în preajma frumosului. Mintea mi se desfundă, iar sufletul îmi urcă la cer. Și, stă suspendat acolo, printre sunete de harpă, printre nori și sfinți. Mi se deshumează corpul până în cea mai mică moleculă și îmi rămâne radiografia închipuită a sinelui, agățat de un fir auriu, invizibil pentru ochiul uman, toate astea în fața frumuseții. Câtă siguranță! Câtă încredere! Câtă liniște pot simți în frumos! Îmi place frumusețea în toate formele ei pământene. Îmi place corpul uman, filiform, străveziu, sănătos, îmi plac ochii mari prin care se văd mărgelele sufletului, îmi plac mâinile lungi și subțiri, îmi place grația feminină și robustețea masculină. Îmi place natura, pădurile cu aerul lor proaspăt și cu fiorul necunoașterii care provine din desimea și întunecimea copacilor în miez de noapte. Îmi plac norii pufoși, colorați. Îmi place prospețimea florilor și mirosul lor îmbietor în miez de primăvară. Mă visez adesea plimbându-mă în ...

Îmi plac oamenii cărora viața grea nu le-a schimbat bunătatea din suflet

Îmi plac oamenii cărora le plac oamenii. Îmi plac oamenii care știu să asculte calm și nu se grăbesc cu replica. Îmi plac oamenii care acordă atenție. Îmi plac oamenii care au în ei recunoștință pentru altcineva sau altceva. Îmi plac oamenii care se bucură la lucrurile simple. Îmi plac oamenii cu inimi mari. Îmi plac oamenii care iartă ușor. Îmi plac oamenii care gandesc logic, bine și frumos. Îmi plac oamenii care culeg povești. Îmi plac oamenii care iluminează drumul pentru alți oameni. Îmi plac oamenii care mă fac să cred că totul mai are sens. Îmi plac oamenii care citesc. Îmi plac oamenii care se decorează interior. Îmi plac oamenii înclinați spre cultură. Îmi plac oamenii care, chiar în trupuri îndoite de timp, au suflete drepte, curate. Îmi plac oamenii curajoși. Îmi plac oamenii care mai știu să plângă, uneori, indiferent de sex, ierarhie, avere, background. Îmi plac oamenii care au grijă de ei. Îmi plac oamenii care nu se vaită întruna. Îmi plac oamenii c...