Mi-e dor de prietenia de altă dată
Mi-e dor de prietenia de altă dată... Când ne interesa mai mult ce simte celălalt, dacă e fericit sau nu și nu doar cum arată, cât s-a schimbat fizic și ce lucruri are… Când o simplă îmbrățișare avea puterea de a alunga toate temerile lumești și de a oferi siguranța că nu ești singur, că aparții cuiva... Când nu aveam nevoie de restaurante sofisticate și de bani pentru a ne întâlni. Mi-e dor să ne mai întâlnim ca şi prieteni, cu bucurie, nu ca nişte străini care se simt oblig ați să bifeze întâlniri de dragul aparențelor... Mi-e dor să ne mai purtăm ca prietenii... Să ne privim în ochi, să ne căutăm privirile, nu ceasurile, nu bijuteriile… Să ne îmbrăţişăm strâns şi să ne ţinem de mână… Să râdem cu toată inima şi să nu ne fie teamă să plângem dacă sufletul nostru simte nevoia să se elibereze de vreo durere, de vreo emoție... Să povestim despre noi, despre visurile noastre, despre frământări, despre amintiri care ne leagă, despre dureri şi bucurii, despre ceea ce iubim, nu