Prietenia… la nevoie se cunoaște
http://suceavalive.ro/prietenia-anevoie-se-cunoaste/
În
ultima vreme mi-a fost dat să aud sau să citesc un număr foarte mare de
definiții ale prieteniei, care mai de care mai elaborată, dar tocmai
existența atâtor definiții mă face să cred că oamenii chiar nu știu ce
înseamnă respectiva relație interumană. Cum trăim într-o lume liberă,
m-am gândit că încă o definiție nu are cum să vă strice ba chiar că unii
dintre dumneavoastră și-ar putea găsi, în acest articol, câteva
întrebări la care ar cam trebui să-și răspundă dacă doresc să determine
dacă au sau nu prieteni adevărați.
Mai întâi ar fi bine să știți că prietenia este o stare de fapt, că ea există sau nu există și este datorată unui cuplu rațiune-armonie. Chiar dacă rațiunea nu este foarte des întâlnită, ea este relativ comună și cu toții știm măcar ce este chiar dacă nu avem și instrucțiunile de folosire. Partea armonică este ceva mai complicată deoarece trebuie să acceptăm ideea că pe lângă sufletul nemuritor, mai purtăm între o viață și alta și o memorie redundantă care ne ajută să ne recunoaștem apropiații. Fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat, măcar o dată în viață, să întâlnim o persoană care ne este imediat plăcută sau antipatică, în pofida faptului că nu știm nimic despre ea. Ca și dragostea, prietenia nu ține cont de nicio prejudecată și este cu atât mai puternică cu cât reușim să ne acceptăm mai repede diferențele. În fapt viața ne joacă de foarte multe ori festa de a ne demonstra că nu există nimic preconceput în prietenie.
Avem parte de prieteni adevărați numai cu două condiții. Prima și cea mai importantă este să respecți persoana prietenului îndeajuns de mult încât să nu vrei să schimbi nimic la el, să-l accepți exact așa cum e, deoarece prietenia și respectul sunt interdependente. A doua condiție este ca și celălalt să te respecte la fel de mult. Orice altă formulă este sortită din start eșecului, deoarece prietenia nu poate fi cerșită, cumpărată sau moștenită. Singurul atribut necesar prieteniei este acela al prezervării relației dintre membri, chiar dacă asta se întinde peste ani de zile în care nu țineți legătura.
Prietenia nu ține de acțiune așa cum fals presupune zicala ”prietenul la nevoie se cunoaște” folosită atât de des astăzi și în niciun caz de intervenția materială ci ține de prezența cuiva care te înțelege, care are mereu timp să te asculte, oferindu-ți siguranța că ”nu ești singur” pe lume. E drept că mileniul trei impune un alt fel de relație interumană, mai rece și mult mai distantă, că oamenii își sacrifică personalitatea pentru a-și crea unul sau mai multe avatare cu care să înfrunte o realitate adversă dar, dincolo de standardele moderne, prietenia este o știință de contact. De aceea foarte mulți din actualii mei prieteni de pe Facebook au trebuit să treacă de examenul unei întâlniri pe viu pentru a intra cu adevărat în viața mea.
Mai am pentru voi o atenționare fără de care puteți fi răniți destul de grav. Există o categorie din ce în ce mai numeroasă de prieteni, am s-o numesc prieteni de carieră, oameni care se pregătesc special pentru a fi plăcuți și utili și care se strecoară în anturajul familiilor mai bogate. Sunt atât de comozi ca papucii de casă, nu par a avea pretenții de vreun fel și sunt mereu la îndemână. Adevărata lor față se vede numai când în cercul de prieteni apare cineva nou, mai ales dacă acesta reușește să vadă dincolo de măștile lui. Sfatul meu, împrieteniți-vă cu oamenii cu care rezonați și nu cu cei pe care îi vreți, deoarece rațiunea mai dă rateuri.
Prietenia… anevoie se cunoaște
Mai întâi ar fi bine să știți că prietenia este o stare de fapt, că ea există sau nu există și este datorată unui cuplu rațiune-armonie. Chiar dacă rațiunea nu este foarte des întâlnită, ea este relativ comună și cu toții știm măcar ce este chiar dacă nu avem și instrucțiunile de folosire. Partea armonică este ceva mai complicată deoarece trebuie să acceptăm ideea că pe lângă sufletul nemuritor, mai purtăm între o viață și alta și o memorie redundantă care ne ajută să ne recunoaștem apropiații. Fiecăruia dintre noi ni s-a întâmplat, măcar o dată în viață, să întâlnim o persoană care ne este imediat plăcută sau antipatică, în pofida faptului că nu știm nimic despre ea. Ca și dragostea, prietenia nu ține cont de nicio prejudecată și este cu atât mai puternică cu cât reușim să ne acceptăm mai repede diferențele. În fapt viața ne joacă de foarte multe ori festa de a ne demonstra că nu există nimic preconceput în prietenie.
Avem parte de prieteni adevărați numai cu două condiții. Prima și cea mai importantă este să respecți persoana prietenului îndeajuns de mult încât să nu vrei să schimbi nimic la el, să-l accepți exact așa cum e, deoarece prietenia și respectul sunt interdependente. A doua condiție este ca și celălalt să te respecte la fel de mult. Orice altă formulă este sortită din start eșecului, deoarece prietenia nu poate fi cerșită, cumpărată sau moștenită. Singurul atribut necesar prieteniei este acela al prezervării relației dintre membri, chiar dacă asta se întinde peste ani de zile în care nu țineți legătura.
Prietenia nu ține de acțiune așa cum fals presupune zicala ”prietenul la nevoie se cunoaște” folosită atât de des astăzi și în niciun caz de intervenția materială ci ține de prezența cuiva care te înțelege, care are mereu timp să te asculte, oferindu-ți siguranța că ”nu ești singur” pe lume. E drept că mileniul trei impune un alt fel de relație interumană, mai rece și mult mai distantă, că oamenii își sacrifică personalitatea pentru a-și crea unul sau mai multe avatare cu care să înfrunte o realitate adversă dar, dincolo de standardele moderne, prietenia este o știință de contact. De aceea foarte mulți din actualii mei prieteni de pe Facebook au trebuit să treacă de examenul unei întâlniri pe viu pentru a intra cu adevărat în viața mea.
Mai am pentru voi o atenționare fără de care puteți fi răniți destul de grav. Există o categorie din ce în ce mai numeroasă de prieteni, am s-o numesc prieteni de carieră, oameni care se pregătesc special pentru a fi plăcuți și utili și care se strecoară în anturajul familiilor mai bogate. Sunt atât de comozi ca papucii de casă, nu par a avea pretenții de vreun fel și sunt mereu la îndemână. Adevărata lor față se vede numai când în cercul de prieteni apare cineva nou, mai ales dacă acesta reușește să vadă dincolo de măștile lui. Sfatul meu, împrieteniți-vă cu oamenii cu care rezonați și nu cu cei pe care îi vreți, deoarece rațiunea mai dă rateuri.
Comentarii
Trimiteți un comentariu